Raiko Krauss
Raiko Krauss | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1973 (51 de ani) Friedrichshain(d), Berlin, Germania |
Naționalitate | Germania |
Ocupație | arheolog |
Limbi vorbite | limba germană[1] Raiko Krauss (n. 1973, Friedrichshain(d), Berlin, Germania) este un arheolog de origine germană specializat în arheologia preistorică și profesor universitar. BiografieÎn 1992, Krauss a absolvit Bacalaureatul la Gimnaziul Georg Friedrich Händel din Friedrichshain, Berlin. În anii de liceu, respectiv 1988 și 1990, a efectuat stagii de practică la Colecția de Antichități din Berlin și a participat la santiere arheologice sub conducerea Muzeului de Preistorie din Potsdam. În vara anului 1994, după efectuarea serviciului național la stația de urgență a unui spital berlinez, își începe studiile în Preistorie și Arheologia Clasică la Universitatea Humboldt din Berlin[2]. Acolo frecventează și diferite cursuri de Filologie clasică, Istorie antică, Filosofie și prelegeri la Universitatea Liberă din Berlin în Lingvistică Indo-Germană comparativă. Între 1999 și 2000 a fost numit asistent cercetător la Centrul de Tehnologii Culturale Hermann von Helmholtz pentru a coordona colectia didactică a catedrei de Preistorie[3] și a mai facut parte din mai multe Proiecte atât în Germania, cât și în Bulgaria, Grecia, Italia, România și Turcia. În 2000 își termină Studiul la Universitatea Humboldt cu o dizertație magistrală pe tema așezărilor calcolitice Dyakovo de pe Valea râului Struma din Bulgaria[4]. În 2004, iși susține doctoratul la Universitatea Libera de la Berlin sub supravegherea lui Bernhard Hänsel și Hermann Parzinger cu tema disertației „Asezări preistorice in cursul inferior al Yatrei”[5]. Între 2000 și 2004 a beneficiat de o bursă de doctorat de la Fundația Germană pentru Burse Academice. După aceasta, a lucrat pentru un scurt timp în 2004 la Oficiul de Stat pentru Arheologie din Saxonia. Ca urmare a disertației sale a fost premiat cu o bursă de călătorie a Institutului de Arheologie din Germania și a petrecut un an în regiunea mediterană și a Mării Negre. Din 2005 până în 2008 a fost cadru asociat în cercetare la Departatmentul Eurasian al Institutului Arheologic din Germania, iar între 2007 și 2008 a fost și adjunct la Institutul de Arheologie Preistorică de la Universitatea Liberă Berlin. Începând cu semestrul de iarnă 2008/2009 a cercetat și a predat la Institutul de Preistorie și Arheologie Medievală a Universității Eberhard Karls din Tübingen. În 2014 a obținut cu succes habilitația cu o lucrare intitulată „Dinamica Neolitică din Europa de Sud-Est, apariția agriculturii, creșterea animalelor și viața sedentară” după care a dobândit venia legendi (permisiunea de a preda) în disciplina Preistorie. Epoca cuprinsă între mezolitic și epoca bronzului din Europa Centrală și de Sud-Est formează nucleul activităților sale arheologice, cu proiecte de cercetare importante asupra așezărilor neolitice timpurii ale Ovčarovo-Gorata, Bulgariei[6], sitului calcolithic până în epoca timpurie a bronzului din Foeni-Gaz, România[7] și situri funerare calcolitice din Varna, Bulgaria[8]. El a fost în măsură să demonstreze că o parte din ansamblul figurilor neolitice, descoperit la Belica, în Serbia, au fost, de fapt, fabricate recent[9] , confirmând astfel parțial o acuzație de fals, adusă de colegii sârbi[10]. Raiko Krauss a desfășurat săpături în așezarea multistratificată preistorică Bucova Pusta IV[11], în colaborare cu Muzeul Banatului din Timișoara începând din 2010 și cu Oficiul de Stat pentru Conservarea Antichităților și diferite săpături ale unor situri mezolitic-neolitice timpurii din Baden-Württemberg. Alte obiective ale activităților sale de predare și cercetare includ arheomuzicologia[12] și megaliții din Africa de Nord[13]. Este vicepreședinte al Societății germano-bulgare și a primit în 2015 Insigna de Onoare a Comunității Dudeștii Vechi din România. FamilieRaiko Krauß locuiește și lucrează în Tübingen și Berlin. Este căsătorit cu soprana și pedagoga vocală Anna-Sophia Brickwell și are patru copii. PublicațiiDynamics of Neolithisation in South-eastern Europe. The Beginnings of Agriculture, Husbendry and Sedentary Life. Mitteilungen der Prähistorischen Kommission 93 (Wien 2023) ISBN 978-3-7001-8879-7 Ovčarovo-Gorata. Eine frühneolithische Siedlung in Nordostbulgarien. Archäologie in Eurasien 29, Habelt, Bonn 2014, ISBN 978-3-7749-3914-1. Die prähistorische Besiedlung am Unterlauf der Jantra vor dem Hintergrund der Kulturgeschichte Nordbulgariens. Prähistorische Archäologie in Südosteuropa 20, Verlag Marie Leidorf, Rahden 2006, ISBN 3-89646-591-0. Edited with Ernst Pernicka, René Kunze, Kalin Dimitrov and Petar Leshtakov: Prehistoric Mining and Metallurgy at the Southeast Bulgarian Black Sea Coast. RessourcenKulturen 12, Tübingen University Press 2020. Edited with Jörg Bofinger and Bernhard Weninger: Quaternary International 560-561. Special Issue: Formation and Transformation of Early Neolithic Lifestyles in Europe. https://doi.org/10.1016/j.quaint.2020.05.015 Edited with Harald Floss: Southeast Europe before Neolithisation. Proceedings of the International Workshop within the Collaborative Research Centres SFB 1070 “RessourcenKulturen”, Schloss Hohentübingen, 9th of May 2014, Tübingen University Press 2016, ISBN 978-3-946552-01-7. Edited with Martin Bartelheim and Barbara Horejs: Von Baden bis Troia. Ressourcennutzung, Metallurgie und Wissenstransfer. Eine Jubiläumsschrift für Ernst Pernicka Verlag Marie Leidorf, Rahden 2016, ISBN 978-3-86757-010-7. Edited: Beginnings – New Research in the Appearance of the Neolithic between Northwest Anatolia and the Carpathian Basin. Menschen – Kulturen – Traditionen. Studien aus den Forschungsclustern des Deutschen Archäologischen Instituts 1, Verlag Marie Leidorf, Rahden 2011, ISBN 978-3-86757-381-8. Note
Legături externe
|