Radu Cosașu (născut Oscar Rohrlich; n. , Bacău, România – d. , București, România) a fost un scriitor român, unul dintre cei mai apreciați autori români de nuvele.
S-a născut într-o familie mic-burgheză evreiască, fiind fiul lui Isac Rohrlich, contabil, și al Melaniei (născută Wassermann).[11]
Studii
După ce a absolvit liceul la București (1940-1948), a urmat un an de studii la Facultatea de Litere (1948-1949). A fost apoi recrutat pentru Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” (1952-1953) unde a fost coleg cu Nicolae Labiș.[12]
A început ca reporter la Revista elevilor (1948-1949), unde a și debutat în 1948,a continuat ca redactor la Scânteia tineretului (1949). A lucrat ca frezor la Uzinele Timpuri Noi[12] în 1950 și a revenit apoi ca redactor la Scânteia tineretului (1953-1956), de unde a fost concediat, după ce a lansat teoria "adevărului integral" la Congresul Tinerilor Scriitori (1956) (susținând că literatura trebuie să înfățișeze „adevărul integral" și nu unul selectat tendențios, după o logică propagandistică[13][14]), rămânând fără loc de muncă mai bine de un deceniu. Colaborează la diverse reviste și publică numeroase volume de nuvele sau romane (v. ciclul „Supraviețuiri").
Debut editorial
A debutat editorial sub pseudonimul Radu Costin în 1952 cu un volum de proză patriotică Servim Republica Populară Română.[12] În 1968 publică volumul de satiră „Maimuțele personale” pe care Radu Cosașu îl considera adevăratul lui debut.[15]
Publicistică
A fost redactor la ziarul Sportul Popular și la revistele Cinema (1967-1987), Dilema (1993-2004) și Dilema veche. A deținut temporar rubrici la reviste precum "Tribuna", "Flacăra", la ziarele "Sportul"/'Gazeta sporturilor" și "Informația Bucureștiului" iar uneori semna articolele cu pseudonimul Belphegor.[15] De asemenea, a avut rubrici la România literară unde scris povestiri cu un marcat caracter autobiografic, iar literatura sa are un filon eseistic foarte pronunțat.
Radu Cosașu a scris și piese de teatru precum "Mi se pare romantic" în 1961 și "Scurt program cu bossanove" în 1966. Tot în 1966 Cosașu a scris scenariul pentru Un film cu o fată fermecătoare, film regizat de Lucian Bratu ce îi are ca protagoniști pe Margareta Pâslaru și Ștefan Iordache,[12][15][17]
Volume publicate
Servim Republica Populară Română, Editura Tineretului, București, 1952 (volumul e semnat cu pseudonimul Radu Costin).
Opiniile unui pământean, Editura Tineretului, București, 1957.
Lumină!, Editura Tineretului, București, 1959.
Energii, ESPLA, București, 1960.
Nopțile tovarășilor mei, Editura Tineretului, București, 1962.
Omul, după 33 de ani, scapă, Editura Tineretului, București, 1963.
A înțelege sau nu: vieți paralele în toamna lui '44, Editura pentru Literatură, București, 1965.
Maimuțele personale, Editura pentru Literatură, București, 1968.
Viața în filmele de cinema, Editura Meridiane, București, 1972.
Un august pe un bloc de gheață, Editura Eminescu, București, 1971; ediție electronică Editura LiterNet, 2003.
Seria Supraviețuiri:
vol. I - Editura Cartea Românească, București, 1973.
vol. II - Editura Cartea Românească, București, 1977.
vol. III - Meseria de nuvelist, Editura Cartea Românească, București, 1980.
vol. IV - Ficționarii, Editura Cartea Românească, București, 1983.
vol. V - Logica, Editura Cartea Românească, București, 1985.
vol. VI - Cap limpede, Editura Cartea Românească, București, 1989.
Alți doi ani pe un bloc de gheață, Editura Eminescu, București, 1974.
Ocolul Pămîntului în 100 de știri, Editura Cartea Românească, 1974.
Cinci ani cu Belphegor, Editura Sport-Turism, București, 1975.
Povești pentru a-mi îmblânzi iubita, Editura Cartea Românească, București, 1978.
O viețuire cu Stan și Bran, Editura Eminescu, București, 1981.
Sonatine, Editura Cartea Românească, București, 1987.
Mătușile din Tel-Aviv, Editura IMPEX ’92, București, 1993.
O supraviețuire cu OSCAR, Editura HASEFER, București, 1997.
ÎnSISIFicarea la noi pe Boteanu, Ed. Fundației Culturale Române, București, 1998.
Autodenunțuri și precizări, Editura HASEFER, București, 2001.
Supraviețuirile 1 – Rămășițele mic-burgheze, Editura Fundației PRO, București, 2002.
Supraviețuirile 2 – Armata mea de cavalerie, Editura Fundației PRO, București, 2003.
Supraviețuirile 3 – Logica, Editura Fundației PRO, București, 2004.
Supraviețuirile 4 – Pe vremea cînd nu mă gîndeam la moarte, Editura Fundației PRO, București, 2005.
Supraviețuirile 5 – Gărgăunii, Editura Fundației PRO, București, 2006[18]
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață, Editura Polirom, Colectia „Ego-grafii”, Iași, 2007, 240 p [19]
Premiul național pentru literatură, Uniunea Scriitorilor, 2007[20]
Premiul „Gheorghe Crăciun” pentru Opera Omnia, din partea revistei Observator cultural[21]
Ordinul „Meritul Cultural”, în grad de Mare Ofițer, 2004[22]
Premiul de excelență Gala Premiilor "Ioan Chirilă" pentru gazetari sportivi, 2010[23]
Premiului "Constantin Țoiu" pentru Opera Omnia la Gala Premiilor Uniunii Scriitorilor din România, pentru anul 2017[15]
Premiu „Aurel Neagu” pentru întreaga carieră, Asociația Presei Sportive, 2022[20]
Note
^Scriitorul și publicistul Radu Cosașu a împlinit azi 90 de ani, articol
^Radu Cosașu. „Belphegor” la 92 de ani, articol, accesat în
^ abcde https://www.rador.ro/2020/10/29/scriitorul-si-publicistul-radu-cosasu-a-implinit-azi-90-de-ani/Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ abcde https://www.viataromaneasca.eu/revista/2023/07/in-memoriam-radu-cosasu/Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ ab https://www.profit.ro/stiri/economie/uzina-timpuri-noi-o-legenda-a-industriei-romanesti-infiintata-in-1864-isi-cere-intrarea-in-insolventa-litigiu-cu-sif-muntenia-18351512Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ abAutoritatea BnF, accesat în
^ abcA murit Radu Cosașu. Decanul presei sportive românești avea 92 de ani, Gazeta Sporturilor, , accesat în
^ abcdMihai Iovănel. „Radu Cosașu de la A la Z”. Scena 9. Accesat în .
^Alex. Ștefănescu: Radu Cosașu - burghezul comunist[nefuncțională]
^Călin, David. „Radu Cosașu. „Belphegor" la 92 de ani”. www.monden.ro. Accesat în .
^ abcdRuxandra Bratu. „A murit scriitorul Radu Cosaşu”. radioromaniacultural.ro. Accesat în .
^Oana Bălan. „Radu Cosaşu se retrage de la „Dilema Veche" la 1001 de poveşti „din vieaţa unui extremist de centru"”. adevarul.ro. Accesat în .
^Buluc, Magdalena Popa (). „Scriitorul Radu Cosașu și monteuza Cristina Ionescu, omagiați la Gala Premiilor Gopo 2020”. Cotidianul RO. Accesat în .
^Vechi obsesii, 9 noiembrie 2007, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 30 martie 2013
^Din viata unui jurnalist metafizician, Adina Dinițoiu, Observator cultural - numărul 407, ianuarie 2008, accesat la 30 ianuarie 2014
^ abIulian Moşneagu (), „Doliu în presa sportivă. A murit Radu Cosaşu, unul dintre cei mai cunoscuţi şi respectaţi jurnalişti”, Mediafax, accesat în
^Radu Cosașu, premiat de „Observator Cultural”, 24 iunie 2010, Florentina Ciuverca, Evenimentul zilei, accesat la 28 ianuarie 2014
^„Acordarea Ordinului „Meritul Cultural"”, Amos News, , accesat în
^„PORTRET: Scriitorul Radu Cosaşu împlinește 90 de ani”. radioromaniacultural.ro. Accesat în .
Bibliografie
Elisabeth Doman, Conexiuni, nr. 16, iunie 2006: „Scurtă privire asupra literaturii israeliene”
Legături externe
Materiale de Radu Cosașu publicate la Editura LiterNet
Interviuri
Sint pentru ceea ce se numeste, de la Mozart incoace, drama giocosa (I). Interviu cu Radu COSASU, Svetlana Cârstean, Observator cultural - numărul 66, mai 2001
Sint pentru ceea ce se numeste, de la Mozart incoace, drama giocosa (II). Interviu cu Radu COSASU, Svetlana Cârstean, Observator cultural - numărul 67, iunie 2001
Radu Cosașu, La Multi Ani! Woody Allen al Romaniei a implinit 85 de ani - octombrie 2015