Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Paul Everac
Date personale
Nume la naștere
Petre Constantinescu
Născut
[1]
Paul Everac (născut Petre Constantinescu), (n. 23 august 1924, București – d. 18 octombrie 2011, București[6]), a fost un dramaturg român.
Biografie
Paul Everac este pseudonimul lui Petre Constantinescu. Clasele primare și liceul le-a făcut la Arad unde părinții săi erau profesori secundari. A urmat apoi Facultatea de Drept din București, fiind în același timp angajat la ziarul “Curentul”, iar mai apoi meditator. În 1948 scrie prima sa operă literară, poemul dramatic Robinson, o căutare patetică de Dumnezeu. Urmează în interval de câțiva ani alte zece piese, în general reinterpretări și parafraze de mituri cunoscute ca Oedip, Ifigenia, Ioan Botezătorul, Noe, sau evenimente ca Revoluția Franceză abordată dintr-un alt unghi, comentarii la Iuliu Cezar, etc. În acest timp funcționează în diferite locuri și ipostaze ca muncitor agricol, cantaragiu de sfeclă, contabil, director de Casă de Economii, muzeograf, mai târziu jurisconsult și apoi șef de protocol la Marea Adunare Națională. Se însoară în 1951 cu o fată din județul Arad, fiică de învățător, cu care are un băiat și o fiică, iar de pe urma lor trei nepoți.
Debutează literar cu proză scurtă spre sfârșitul deceniului 5, iar în 1959 apare cu patru piese de teatru reprezentate în București și provincie, din care trei (“Poarta”, “Ferestre deschise” și “Explozie întârziată”) sunt comentate cu elogii de presa vremii. Urmează apoi alte producții dramaturgice, promovate aproape anual (“Ochiul albastru”, “Costache și viața interioară”, “Himera”, “Ștafeta nevăzută”, “Simple coincidențe”) care îl impun între numele cele mai circulante în opinia teatrală. Îi apare de asemenea microromanul “Don Juan din Grădina Icoanei” și un volum de “Poeme discursive”. Scrie în presa literară, la “Contemporanul”, “România Literară”, “Luceafărul”, “Viața Românească”, dar și în presa zilei, la “Scânteia” și altele. Urmează o nouă serie de piese precum “Camera de alături”, “Paharul cu sifon”, “Baletul electronic”, “A cincea lebădă”, “Ordinatorul”, “Beția Sfântă”, “Salonul”, “Cartea lui Ioviță”, toate de relativ succes, dar mai ales “Un fluture pe lampă”, “Viața e ca un vagon”, “Piatră la rinichi”, care înregistrează mari recorduri de reprezentații și audiență la public. Scrie totodată pentru echipe de amatori circa 40 de piese scurte, participând la concursuri unde repurtează foarte frecvent premiul I (cu “Logodna”, “Cântec din fluier”, “Câteva halbe cu rom”, “Trepte”, “Cadoul”, “Urme pe zăpadă”, “Iancu la Hălmagiu”, “Autograful”, “Dulapul”, și altele), piese din care unele sunt reluate și în teatre profesioniste.
A fost ales în mai multe rânduri în Biroul de Conducere al Uniunii Scriitorilor din România și a condus mulți ani Secția de Dramaturgie. A luat premii ale Uniunii Scriitorilor, Academiei Române, Asociației Scriitorilor din București, Ministerului Culturii ș.a. A scos volume de eseuri și proză satirică scurtă (“Sedința balerinelor”, “Funigei peste Alpi”) După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 i s-au tipărit trei volume de teatru incluzând zece piese noi, romanul “Câteva feluri de dragoste”, volumul de nuvele “Câteva feluri de moarte”, volumul de poezii “Poeme crepusculare”, eseuri social-politice ca “Reacționarul” și “Mai are România vreo șansă?”, eseul filozofic “Breviar despre lume și viață” și mai multe volume de tablete între care “La poarta din dos a Europei”. E președintele unei Fundații Culturale ce desfășoară numeroase manifestări publice de o oarecare anvergură privind cultura și arta românească. Cele 40 de piese încă nereprezentate constituie o treime din întreaga sa opera dramaturgică. A făcut și regie de teatru. A condus Televiziunea Română (ianuarie 1993-ianuarie 1994) și Institutul Cultural român de la Veneția. Nu a fost niciodată înregimentat într-un partid politic. O biografie mai detaliată, cu nuanțe comice și ironice a lui Paul Everac se găsește în volumul său memorial “Revelionul” apărut în anul 2000.
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[7]
Opera
Logodna: Piesă într-un act (4 tablouri). [București] : Editura pentru Literatură , 1962
Cîntec din fluier : piesă într-un act. București : Editura pentru Literatură, 1963
Ferestre deschise : piesă în trei acte (8 tablouri). București : Editura pentru Literatură, 1963
O întîlnire neobișnuită : (cîteva halbe cu rom) : piesă într-un act. București : Editura pentru Literatură, 1964
Cinci piese de teatru. București : Editura pentru Literatură, 1967
Reflecții despre inteligență : opinii. București : Editura Politică, 1967
Don Juan din Grădina Icoanei. București : Editura Pentru Literatură, 1968
Cîteva palme false : piesa într-un act. București, 1968
Cheta : comedie într-un act și două episoade (3 tablouri). București : Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă, 1970
Urme pe zăpadă : teatru scurt. București : Editura Eminescu, 1971
Dialoguri contemporane. București : Editura Politică, 1971
Poeme discursive. Cluj : Dacia, 1972
Trepte. București : s.n, 1972
Zestrea : scenariu radiofonic. București : Editura Eminescu, 1973
Trei piese : eseu, teatru ; cu o pref. de Mihai Gafita. București : Cartea Românească, 1973
Invitație : [data] ?. ?. 1974 / de Paul Everac și Smaranda Everac. [S. l.], 1974
Un fluture pe lampă : piesă în două părți. București : Editura Eminescu, 1974
Consiliul : (Aldica și Bezbunca) : piesă într-un act : (două episoade). București : Consiliul Culturii și Educației Socialiste, 1975
Teatru. București : Editura Eminescu, 1975
Încotro merge teatrul românesc? : atitudini și polemici din viața de teatru. București : Editura Eminescu, 1975
Cadoul : schița dramatică într-un act. București : Consiliul Culturii și Educației Socialiste, 1976
Teatru pentru amatori : zece piese într-un act. București : Editura Eminescu, 1977
Gheorghița : piesă într-un act. București : Consiliul Culturii și Educației Socialiste, Institutul de Cercetări Etnologice și Dialectologice, 1977
Ședinta balerinelor : schițe și tablete. București : Albatros, 1978
Urme pe zăpadă : [teatru]. București : Editura Eminescu, 1978
Ședința balerinelor : schițe și tablete ; il. de Constantin Baciu. București : Albatros, 1978
Butelia : piesă într-un act. București : Consiliul Culturii și Educației Socialiste : Institutul de Cercetări Etnologice și Dialectologice, 1979
A cincea lebădă : teatru / Paul Everac ; prefața de Valeriu Râpeanu. București : Editura Eminescu, 1982
Mihai Georgescu - Paradis 20. [S. l.] , 1982
Viața lumii : teatru. București : Cartea Românească, 1982
In memoriam Paul Everac - ultimul gong/ [editor: Emil Simionescu]. Autor: Ion I. Bratianu. [București] : Editura Fundației Culturale "Ion I. Brătianu", Cop. 2011.
Piese reprezentate
Nu toate piesele lui Paul Everac au fost montate. Iată o listă a pieselor montate de teatrele profesioniste:
Poarta (18.04.1959 Iași, - Ploiești, Pitești, Sibiu)
Ferestre deschise (21.05.1959 T. Tineretului (Mic), - Arad, Baia Mare, Sibiu, Brăila, Bacău)
^Boicea, Dan (). „A murit dramaturgul Paul Everac”. Adevărul.
^Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 4.
Bibliografie
Marian Popa, Dicționar de literatură română contemporană., București, 1977, p. 217-218
Eugen Constantinescu: Revista "Coloana Infinitului "nr.79, 2011, Asociația culturală "Constantin Brâncuși" Timișoara, ISSN 1453-8695
Legături externe
Articole biografice
Paul Everac, omul care a scos din minți o țară întreagă, 13 noiembrie 2010, Evenimentul zilei
Paul Everac s-a retras în munți, 18 octombrie 2007, Evenimentul zilei
A fi sau a nu fi... Popescu, 11 iulie 2011, Asymetria
Paul Everac în baze de date biblioteci
Biblioteca națională a României
Biblioteca Națională a Moldovei Arhivat în , la Wayback Machine.