Mihail Iuriev

Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard.
Ștergeți eticheta la încheierea standardizării.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Mihail Iuriev (n.1918, Telenești - d.1990, Moscova) a fost un orientalist rus, decan (1957-1961) și prorector (1963-1974) al Universității Lomonosov din Moscova, șef al catedrei de studii chineze a Universității din Moscova.

Biografie

Mihail Filippovici (Efimovici) Iuriev s-a născut la Telenești în anul 1918. În anul 1936 a fost admis la secția orientală a facultății de istorie a Universității Lomonosov din Moscova. În anii 1939-1940 a participat la războiul Sovieto- finlandez, iar după demobilizare a continuat studiile la Universitate. În anul 1941 a absolvit Universitatea. În anii celui de al doilea război mondial a luptat în cadrul Armatei Sovietice. Membru PCUS. Și-a continuat serviciul militar până în anul 1948. După a doua demobilizare, din anul 1951 este lector la facultatea de istorie a Universității din Moscova

  • 1956 - lector la Institutul de limbi străine din cadrul facultății de istorie a Universității Lomonosov, transformat ulterior în Institutul Țărilor Asiei și Africii din cadrul Universității din Moscova.
  • 1957-1961 - decan al facultății de istorie.
  • 1963-1974 - prorector al Universității Lomonosov.
  • 1972-1990 - șef al catedrei de istorie a Chinei.
  • 1967- colaborator științific al Institutului Orientului Îndepărtat al Academiei de Științe din URSS.

Activitatea pedagogică și științifică

M.F. Iuriev este inițatorul și organizatorul cercetărilor istoriei și a predării studiilor chineze la Universitatea din Moscova. Este autorul unor lucrări de referință în domeniul istoriei moderne a Chinei, inclusiv:

  • Biblus Arhivat în , la Wayback Machine.
  • Роль революционной армии на первом этапе китайской революции. Москва, 1952.
  • Очерки истории Китая (совместно с Л. В. Симоновской и Г. Б. Эренбургом). Пособие для учителей. Учпедгиз: Москва, 1956.
  • Революция 1925—1927 годов в Китае. Москва, 1968.
  • История стран Азии и Африки в новейшее время. В 2-х тт. Том 1, 1976. Том 2, 1979.
  • Вооружённые силы КПК в освободительной борьбе китайского народа, 20—40-е гг. Наука: Москва, 1983.
  • Китай: история в лицах и событиях (совместно с А. С. Титовым и С. Л. Тихвинским). Политиздат: Москва, 1991.
  • История стран Азии и Северной Африки после Второй мировой войны (1945—1990). Учебное пособие. Издательство МГУ: Москва, 1994.