Constantin H. Budeanu
Constantin H. Budeanu | ||||||||||
Date personale | ||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Născut | Drăgănești, raionul Sîngerei, Republica Moldova | |||||||||
Decedat | (72 de ani) Iași, România | |||||||||
Cetățenie | România | |||||||||
Ocupație | chimist profesor universitar[*] | |||||||||
Limbi vorbite | limba română | |||||||||
Activitate | ||||||||||
Instituție | Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași | |||||||||
Alma Mater | Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași | |||||||||
Cunoscut pentru | Contribuții în chimia organică | |||||||||
Premii | Ordinul Muncii[1] Constantin H. Budeanu (n. , Drăgănești, raionul Sîngerei, Republica Moldova – d. , Iași, România) a fost un chimist, cercetător și profesor universitar, cunoscut în special pentru contribuțiile sale în chimia organică.[2] EducațieConstantin H. Budeanu a urmat liceul la Bălți, iar în 1936 a devenit student în cadrul Facultății de Științe, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A onținut titlul de Doctor în științe cu teza intitulată Acțiunea izocianatului de benzoil asupra aldoximelor și cetoximelor (profesor coordonator: Constantin V. Gheorghiu).[3][4] Activitate profesionalăÎntre 1941 și 1980, Constantin H. Budeanu a lucrat în cadrul Facultății de Chimie. A predat în principal cursuri de chimie organică. În plan de cercetare a abordat teme precum sintaza unor coloranți azoici ai p-aminoacetofenonei, inhibitori organici ai procesului de coroziune metalică, sinteză de compuși cu proprietăți anticancerigene sau antituberculoase, condensarea izotiocianaților cu oxime, derivați ai acidului L-glutamic etc. A fost autorul a peste 120 de lucrări științifice și a unor brevete de invenție. Premii și distincțiiOrdinul Muncii clasa a II-a[5] Publicații relevante (selecție)
Note
|