Carlo Lizzani ([Mare Cavaler], [Mare Ofițer]) (n. , Roma, Regatul Italiei – d. , Roma, Italia) a fost un regizor de film, scenarist și actor italian. A regizat filme ca Atențiune! Bandiți! (1951), Cronica amanților săraci (1954), Procesul de la Verona (1963), Răzbunătorul (1967) sau Fontamara (1980).
Biografie
Lizzani a început ca un critic de film pentru periodice precum Cinema și Bianco e Nero și a lucrat ca eseist și autor.
În 1946, și-a început activitatea cinematografică cu scenariul și un rol în Il sole sorge ancora regizat de Aldo Vergano.[10][11]
A scris scenariul unor filme ca Germania anno zero de Roberto Rossellini, Il mulino del Po de Alberto Lattuada (ambele 1948) sau Orez amar (1950) de Giuseppe De Santis, pentru ultimul a fost nominalizat și la Premiul Oscar pentru cea mai bună poveste originală.
Primul său film ca regizor a fost drama de război Atențiune! Bandiți! (1951). Apoi a realizat filme de diverse genuri, dar în principal filme de crimă, aproape toate de succes și cu dispozitive narative remarcabile și fiecare abordând probleme actuale din societatea sau istoria italiană - crime, bande organizate, violență juvenilă, prostituție, terorism.
În anii 1980 a lucrat intens pentru Televiziunea Italiană. În 1994 a fost membru al juriului la Festivalul Internațional de Film de la Berlin.
Filmul său Celuloide (1996) a fost descris ca o lucrare târzie remarcabilă. Este vorba despre declararea Romei ca Oraș Deschis. În 1999 a realizat un documentar despre viața și opera regizorului Luchino Visconti.[12]
La 5 octombrie 2013, el s-a sinucis sărind în gol din apartamentul său din centrul Romei.[13]
Carlo_Lizzani
