Biserica de lemn din Boia Bârzii
| Biserica de lemn din Boia Bârzii | |
 Biserica de lemn „Pogorârea Sfântului Duh” din satul Boia Bârzii, județul Hunedoara, foto: septembrie 2010 | |
| Informații generale | |
|---|---|
| Țara |  România  |
| Localitate | Boia Bârzii, Vețel |
| județ | Hunedoara |
| Istoric | |
| Localizare | |
| Monument istoric | |
| Clasificare | |
| Cod LMI | HD-II-m-B-03258 |
Modifică date / text  | |
Biserica de lemn din satul Boia Bârzii, comuna Vețel, județul Hunedoara, a fost construită în secolul XVIII. Are hramul „Pogorârea Sfântului Duh”. Biserica figurează pe lista nouă a monumentelor istorice, cod LMI HD-II-m-B-03258.
Istoric și trăsături
Pe ultimele culmi nordice ale munților Poiana Ruscăi se găsesc alte patru sate „pădurenești", aparținătoare însă comunei Vețel de pe valea Mureșului; toate sunt păstrătoarele unor prețioase lăcașuri de cult din lemn. Biserica cu hramul „Sfânta Treime" și „Pogorârea Sfântului Duh” din satul Boia Bârzii, înscrisă pe lista monumentelor istorice românești (HD-II-m-B-03258), a fost ridicată în preajma anului „de la I[isu]s H[risto]s 1785", înscris pe clopotul mic din bronz; așadar, acesta este lăcașul de cult menționat în tabelele conscripțiilor recensămintelor ecleziastice din anii 1805 și 1829-1831. În acest caz, comisia de catagrafiere Buccow din 1761-1762 face trimitere la o înaintașă, care a mai putut supraviețui, în stare de ruină, încă mult timp după dezafectare, de vreme ce memoria vârstnicilor o localizează în „Progade", la marginea satului[1]; din motive necunoscute, conscripțiile primei jumătăți a secolului al XVIII-lea, precum și harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) o omit.
Lăcașul actual a fost renovat în anii 1881 (șantier cu caracter de rectitorire), 1965 (căptușirea suprafaței interioare a bârnelor cu scânduri, peste un eventual decor pictural degradat) și 2007 (consolidarea terminației poligonale a pronaosului și schimbarea pardoselii). Este un edificiu de plan dreptunghiular, cu absida pentagonală, nedecroșată, prevăzut cu un turn-clopotniță scund, îmbrăcat în tablă; la acoperișul propriu-zis s-a păstrat învelitoarea clasică de șiță. Intrarea este amplasată pe latura sudică a pronaosului. Din zestrea sa de odinioară făcuseră parte câteva icoane pe sticlă, un frumos steag bisericesc de la începutul secolului al XlX-lea și numeroase xilogravuri[1].
Bibliografie
- Dobrei, Florin: Bisericile ortodoxe hunedorene, Editura Eftimie Murgu, Reșița, 2010.
- Cristache-Panait, Ioana: Arhitectura de lemn din județul Hunedoara, București 2000.
- Greceanu, Eugenia (). „Tehnică și măiestrie în arhitectura de lemn a județului Hunedoara”. Monumente Istorice și de Artă. 1983 (I): 59–65.
Note
- ^ a b Florin Dobrei, pag.355
Vezi și
Legături externe
- CIMEC - Fișă monument[nefuncțională]
- Fișă și localizare de monument
Imagini din exterior
-
Boia Bârzii -
Drumul spre biserică -
Biserica (nord) -
Împrejurimile bisericii -
Biserica (sud) -
Biserica (nord-vest) -
Biserica (vest) -
Biserica (sud) -
Biserica (nord) -
Împrejurimile bisericii -
Latura sudică -
Intrarea -
Biserica (sud-vest) -
Turnul -
Împrejurimile bisericii -
Ferestră -
Absida altarului
Imagini din interior
-
Masa altarului -
Ușile împărătești -
Maica Domnului cu pruncul -
Iconostasul -
Apostolul Pavel -
Apostolul Marcu -
Interiorul navei -
Interiorul navei căre pronaos -
Candelabrul -
În pronaos -
În pronaos -
Pronaos (detaliu) -
Spre clopotniță
